Politica de proprietate a statului

Politica publică de proprietate privată reprezintă politica de acționar/asociat, respectiv de proprietar a statului și a unităților administrativ-teritoriale, care definește rațiunea deținerii de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale a participațiilor la întreprinderile publice de la nivel central și local, stabilește rolul statului și al unităților administrativ-teritoriale în guvernanța întreprinderilor publice, în implementarea politicii de proprietate, precum și rolul și responsabilitățile autorităților publice tutelare și ale altor părți interesate implicate în implementarea acesteia.
Politica de proprietate are ca obiectiv principal menținerea prezenței întreprinderilor importante pentru interesul public, exercitarea dreptului de proprietate al statului și unităților administrativ-teritoriale asupra acestora, precum și sprijinirea întreprinderilor publice în înțelegerea scopurilor și priorităților statului în calitate de proprietar.

Autoritățile publice tutelare centrale și locale transmit AMEPIP, pentru întreprinderile publice aflate în portofoliu, în termenul stabilit de aceasta, obiectivele în legătură cu exercitarea drepturilor de acționar/asociat, pentru includerea acestora în politica de proprietate, într-un mod care asigură armonizarea lor cu interesele naționale și cu respectarea principiului autonomiei locale.
Politica de proprietate a statului se elaborează de către AMEPIP și se aprobă prin lege, la propunerea Guvernului.

Implementarea politicii de proprietate a statului este monitorizată anual de către AMEPIP, iar politica de proprietate se revizuiește de către Guvern și se aprobă prin lege.

Politica publică de proprietate privată se referă, în principal, la:

1.  obiectivele Guvernului, respectiv ale unităților administrativ-teritoriale, în ceea ce privește proprietatea privată a acestora;
2. gestionarea participațiilor statului și unităților administrativ-teritoriale în scopul asigurării unei bune performanțe financiare și al rentabilității întreprinderilor publice;
3. măsurile necesar a fi luate într-un interval de timp bine stabilit pentru a asigura punerea în aplicare a obligațiilor întreprinderilor publice prevăzute la art. 2^3 din OUG nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, cu modificările și completările ulterioare.